Am văzut astăzi, făcând „surf” pe Facebook o postare share-urită de un prieten. Okay, toate bune și frumoase, se întâmplă zilnic ca cineva din lista mea de Facebook să dea share la blog-uri, postări și poze. Însă descrierea adăugată de el m-a făcut destul de curioasă să aflu despre ce este acest blog. Dau click. Mă bufnește râsul. Citesc un paragraf. Mă bufnește râsul. Mai citesc unul. Plâng. Fără a vrea să fac publicitate acesei abominații am să pun un link către ceea ce mi-a fost dat să citesc.
Aici găsiți textul la care mă refer.
Nu am voie să mă îmbrac cum vreau. Of course, total de acord cu asta, pentru că dacă aș utea să o fac aș ieși în pielea goală la cele 38 de grade Celsius care sunt afară, dar etica și propria-mi stimă de sine mă oprește din a face asta. Nu mă îmbrac mereu în pantaloni „de-o palmă” și bluze decoltate ( nu că ar conta la ce încercări patetice de sâni am că până și o puștoaică de nouă ani le are mai mari ca ale mele ), însă mă îndoiesc că tricourile cu trupe de metale negre, bocancii și pentagramele se încadrează în normele tale religioase.. Da, cu siguranță nu. Da hai să vorbim mai întai de primul paragraf care m-a făcut să râd: Aceasă doamnă spune că recent a văzut o domnișoară cu pantaloni de-o palmă stând lângă un bărbat și că acel bărbat putea fii soțul ei, al meu sau al oricărei alte femei și că ea nu avea nici un drept să îl ispitească pe bietul bărbat în așa hal. Și ce dacă? Acum nu mai am voie să mă îmbrac cum doresc eu pentru că aș putea fii motivul ruperii unei căsnicii? Sau ar trebui să nu îmi mai las soțul singur pe stradă de frică să nu fie ispitit sau să se uite după fundul uneia? Soțul meu are doi ochi ( patru dacă punem și ochelarii ) și un creier. Se poate uita unde dorește și la cine dorește el. Chiar aseară ne holbam împreună la niște celebrități mondene a căror forme le discutam împreună și la fel de bine ca și el îmi dădeam seama că au ce arăta. Nu sunt geloasă că soțul meu se uită după fundul alteia, sau după sânii bombați și rotunzi ai blondei care intră în cafenea fără sutien îmbrăcată într-o rochiță roșie. Ți la fel ca și ea, am un corp destul de înalt, suplu cu un fund pe care multă lumea îl complimentează și picioare lungi cât o zii de post. Nu sunt nici o balenă eșuată și nici matrița de scobitori a fabricii Toothpick China. Așa că îmi voi pune o rochiță de vară, ochelarii de soare șau poate chiar un pantalon de-o palmă așa cum spune dânsa fără să îmi pese dacă altcineva se holbează la fundul meu. Oricum nu mă va interesa vreo dată altcineva decât soțul sau tatăl meu așa că ceilalți se pot uita cât iar femeile de genul acesta își pot băga părerea unde soarele nu le bate.
Fustele și rochiile mulate pe trup sunt din punctul ei de vedere o altă piesă de garderobă la care ar trebui să renunțăm deoarece, așa cum spune și dânsa într-un mod subtil ne fac să arătăm ca niște curve și nu sunt „biblice”. Deci asta înseamnă că eu port o fustă scurtă sau o rochie ce îmi pune în evidență corpul numai ca să atrag privirile bărbaților sau să instig la sex, nu-i așa? Greșit. Port foarte rar rochii și fuste din simplul motiv că găsesc pantalonii mult mai comozi și sunt mai puține șanse să mis e vadă lenjeria intimă atunci când mă dau jos din mașină. În schimb port pantaloni lungi sau scurți la fel de mulați pe picioare și pe fund pentru că îmi plac mie, nu soțului meu, nu vecinului meu, nu prietenilor meu sau tipului de la barul din colț ce stă mort de beat pe un scaun și fluieră femeile de parcă acesta ar fii un gest ce ar putea atrage pe cineva. Dar se mai întâmplă și minuni. Mai port și eu o rochiță, o fustiță, o bluză mai decoltată sau un maiou care lasă breteaua sutienului să mi se vadă. Și asta pentru că o rochiță nu mă face să mă simt ușuratică ci din contră, mă face să mă simt femeie. Mă simt elegantă și simt că atunci când soțul meu se uită la mine vede cu adevărat ceva frumos. O peroană feminină și frumoasă care se simte bine în pielea ei. Să îți arăți trupul nu este un păcat, este un mod de a spune „Sunt o femeie puternică, sigură pe mine și îmi place să arăt asta prin felul cum mă port și prin felul în care mă îmbrac.” Blow me.
Iar dacă tu crezi că Dumnezeul tău te iubește mai mult decăt pe mine doar pentru că dai foarte multă atenție la felul cum te îmbraci atunci ar cam fii cazul să realizezi că nici tu nu ești perfectă. Ești o persoană care judecă foarte mult, ceea ce e un păcat biblic din câte știu eu, o persoană ce încercă din răsputeri să bage pe gât altora credința sa, și o persoană care etichetează oamenii în funcție de felul în care se îmbracă. Iar dacă vezi asta iți spun sincer, mi-ar fi rușine să spun că sunt religioasă în locul tău.
Iar voi, oameni buni.. Dacă voi credeți că ce faceți voi e bine, și dacă vă simțiți bine făcând un lucru sau purtând anumite haine, atunci nu vă opriți. Orice ar spune femeia sau bărbatul care vă judecă.
No comments:
Post a Comment