Lipstick. Does it "matte"r?

De câteva luni încoace am observat că rujurile lichide au luat amploare pe piață și în trusele de machiaj ale femeilor de pretutindeni. De ce? De ce ar da unele femei tradiționalul ruj tip "stick" pe cel lichid? Răspunsul este foarte simplu. Durează. Dacă vrei un ruj long-lasting cu care poți mânca liniștită atunci cele lichide mate sunt alegerea potrivită. 

Dar acum vine întrebarea "ce rujuri mate să folosim?" True. Nu toate sunt la fel, chiar deloc. Unele usucă buzele foarte tare, altele din contră lasă o senzație de grăsime pe buze ca aceea de la gloss-urile ieftine, unele se strâng și arată în timp de parcă ai avea un fund în loc de buze. Cele mai bune sunt din păcate cele puțin mai scumpe decât majoritatea și sunt cele pe care românul le numește adesea "de calitate". Sunt o persoană foarte greu de satisfăcut și ca un ruj să îmi placă trebuie să treacă de niște standarde destul de ridicate, insă sunt câteva brand-uri de care nu am avut niciodată nimic de reproșat iar colajul acestei postări a fost făcut special ca să le arate.

În primul rând este vorba de brand-ul meu favorit creat de Kylie Jenner, cea mai mică dintre surorile Kardashian. Greu de crezut că cineva născut într-o familie atat de controversată poate aduce ceva bun oricărei industrii, nu-i așa? Ei bine, Kylie este foarte diferită de surorile ei din simplul motiv că a vrut să se facă cunoscută prin ceva al ei și nu datorită faptului că sora ei mai mare are o casetă porno. Și a reușit. Cu stocuri mai mereu limitate și sold out-uri în maximum 10 minute, Kylie Jenner dovedește că brand-ul ei nu e faimos doar cu numele ci și din cauza calității. Prețurile sunt mari, iar transportul din America până în România ajunge până la treizeci de dolari, însă s-a dovedit că se merită. Personal sunt foarte mulțumită de produsele pe care le am din brand-ul ei și cum am mai spus sunt poate preferatele mele în materie de rujuri. Kit-urile includ un ruj mat plus un creion de buze de aceeași culoare, deci primiți două produse la preț de unu, însă fiecare ruj se poate comanda și singur. Textura este fină, nu usucă buzele, au un miros plăcut și nu e nevoie să vă refaceți machiajul după fiecare masă deoarece rezistă un timp îndelungat. Iar dacă ar fi să îi dau o notă, probabil i-aș da 9.5 / 10. De cealaltă parte a balanței avem rujurile faimoasei Kat von D, tattoo artist-ul care a făcut furori worldwide nu numai pentru talentul de care a dat dovadă ci și pentru frumusețea ei. Nota mea pentru produsele ei ar fi undeva la un 8.5 /10. Gama largă de produse oferă o multitudine de culori pentru gusturile oricărui cumpărător, de la nud și roz deschis până la roșu sângeriu și negru. Textura se aseamănă foarte mult cu cea a rujurilor lui Kylie, însă sunt puțin mai cremoase și nu dau senzația de buze uscate ca alte rujuri mate care după mai puțin de o oră simți că ai umblat prin deșert o săptămână sau nu ai mai băut apă cam tot de atâta timp. Aș vrea ca acesta să rămână un review pozitiv așa că nu voi specifica brand-urile care mie personal mi-au cauzat senzații "tari".Trecând mai departe, avem două brand-uri ce se găsesc mai ușor în România. Este vorba despre Huda Beauty și Nyx Cosmetics. Cam de un an, doi încoace, tot mai multe femei au început să descopere produsele Huda și pe bună dreptate, sunt geniale! Au o textură ușoară și cu singuranță nu vor lăsa buzle uscate după folosire. Personal, am doar o singură nuanță numită "Vixen", un mov închis dar pigmentat și un creion de buze asortat de care sunt foarte atașată și aproape că mă doare fiecare utilizare știind că s-a mai dus un strop din "culoarea perfectă". 9 / 10 pentru Huda. On the other hand, rujurile de la Nyx sunt și ele cam la același nivel din punct de vedere al texturii, însă ca și preț, se ridică peste multe alte game de produse de top. După cum bine știți Nyx Cosmetics sunt cunoscuți internațional și sunt un brand de top folosit de make up artiștii de pretutindeni. Mă repet, personal prefer alte mărci însă pot să spun din toată inima că sunt mulțumită într-adevăr de aceste rujuri așa că dacă ar fi să le dau o notă, ar fi 8.5 / 10.

Am păstrat ce era mai bun la urmă. După toate brand-urile faimoase și folosite de toată lumea, vă voi vorbi despre un ruj mai puțin apreciat, poate chiar mult sub-apreciat, care vine de la un brand turcesc. Acesta se numește Golden Rose și vânzările au luat amploare în România mult mai repede decât celelalte produse menționate datorită faptului că e un brand european la care se ajunge mult mai ușor. Nu la fel de cunoscut ca Nyx, MAC sau Dior, Golden Rose a pus bazele unor produse de calitate la prețuri ridicol de mici. Rujurile nu sunt singurele produse pe care le folosesc cu drag de la ei, am foarte multe cosmetice care mi-au demonstrat că merită un 10 / 10. Recunosc, la început am fost sceptică când am văzut prețurile și nu am avut niciodată speranța că mă vor impresiona în vreun fel, însă totul s-a dus într-o direcție total opusă în momentul în care am folosit pentru prima dată unul din rujurile lor mate iar faptul că a rezistat pe buze poate mai mult decât altele menționate mai sus m-a făcut să fiu cu adevărat mulțumită și să vreau să mai cumpăr.

Recomand cu căldură toate produsele de mai sus.

Disclaimer: Știu că acesta nu este un beauty blog și nu am avut niciodată intenția să îl fac să pară ca unul. E blog-ul meu personal în care îmi scriu părerile și opiniile. De data asta am preferat să împărtașesc lumii părerea mea despre niște produse pe care le-am încercat și care mi-au satifăcut nevoile de make-up enthusiast. Notele date mai sus nu sunt menite pentru producător, ci pentru cumpărător, din nou fiind opinia mea sinceră asupra acestor produse. Sunt o persoană atrasă de cosmetice ca probabil nouăzeci la sută din femeile din lume și nu numai femei ( Hi hi. ) și am vrut să scriu despre ceva ce poate va fi folositor pentru niște viitori cumpărători.

Cum să fii evlavioasă..

Am văzut astăzi, făcând „surf” pe Facebook o postare share-urită de un prieten. Okay, toate bune și frumoase, se întâmplă zilnic ca cineva din lista mea de Facebook să dea share la blog-uri, postări și poze. Însă descrierea adăugată de el m-a făcut destul de curioasă să aflu despre ce este acest blog. Dau click. Mă bufnește râsul. Citesc un paragraf. Mă bufnește râsul. Mai citesc unul. Plâng. Fără a vrea să fac publicitate acesei abominații am să pun un link către ceea ce mi-a fost dat să citesc.
Aici găsiți textul la care mă refer.
Nu am voie să mă îmbrac cum vreau. Of course, total de acord cu asta, pentru că dacă aș utea să o fac aș ieși în pielea goală la cele 38 de grade Celsius care sunt afară, dar etica și propria-mi stimă de sine mă oprește din a face asta. Nu mă îmbrac mereu în pantaloni „de-o palmă” și bluze decoltate ( nu că ar conta la ce încercări patetice de sâni am că până și o puștoaică de nouă ani le are mai mari ca ale mele ), însă mă îndoiesc că tricourile cu trupe de metale negre, bocancii și pentagramele se încadrează în normele tale religioase.. Da, cu siguranță nu. Da hai să vorbim mai întai de primul paragraf care m-a făcut să râd: Aceasă doamnă spune că recent a văzut o domnișoară cu pantaloni de-o palmă stând lângă un bărbat și că acel bărbat putea fii soțul ei, al meu sau al oricărei alte femei și că ea nu avea nici un drept să îl ispitească pe bietul bărbat în așa hal. Și ce dacă? Acum nu mai am voie să mă îmbrac cum doresc eu pentru că aș putea fii motivul ruperii unei căsnicii? Sau ar trebui să nu îmi mai las soțul singur pe stradă de frică să nu fie ispitit sau să se uite după fundul uneia? Soțul meu are doi ochi ( patru dacă punem și ochelarii ) și un creier. Se poate uita unde dorește și la cine dorește el. Chiar aseară ne holbam împreună la niște celebrități mondene a căror forme le discutam împreună și la fel de bine ca și el îmi dădeam seama că au ce arăta. Nu sunt geloasă că soțul meu se uită după fundul alteia, sau după sânii bombați și rotunzi ai blondei care intră în cafenea fără sutien îmbrăcată într-o rochiță roșie. Ți la fel ca și ea, am un corp destul de înalt, suplu cu un fund pe care multă lumea îl complimentează și picioare lungi cât o zii de post. Nu sunt nici o balenă eșuată și nici matrița de scobitori a fabricii Toothpick China. Așa că îmi voi pune o rochiță de vară, ochelarii de soare șau poate chiar un pantalon de-o palmă așa cum spune dânsa fără să îmi pese dacă altcineva se holbează la fundul meu. Oricum nu mă va interesa vreo dată altcineva decât soțul sau tatăl meu așa că ceilalți se pot uita cât iar femeile de genul acesta își pot băga părerea unde soarele nu le bate.
Fustele și rochiile mulate pe trup sunt din punctul ei de vedere o altă piesă de garderobă la care ar trebui să renunțăm deoarece, așa cum spune și dânsa într-un mod subtil ne fac să arătăm ca niște curve și nu sunt „biblice”. Deci asta înseamnă că eu port o fustă scurtă sau o rochie ce îmi pune în evidență corpul numai ca să atrag privirile bărbaților sau să instig la sex, nu-i așa? Greșit. Port foarte rar rochii și fuste din simplul motiv că găsesc pantalonii mult mai comozi și sunt mai puține șanse să mis e vadă lenjeria intimă atunci când mă dau jos din mașină. În schimb port pantaloni lungi sau scurți la fel de mulați pe picioare și pe fund pentru că îmi plac mie, nu soțului meu, nu vecinului meu, nu prietenilor meu sau tipului de la barul din colț ce stă mort de beat pe un scaun și fluieră femeile de parcă acesta ar fii un gest ce ar putea atrage pe cineva. Dar se mai întâmplă și minuni. Mai port și eu o rochiță, o fustiță, o bluză mai decoltată sau un maiou care lasă breteaua sutienului să mi se vadă. Și asta pentru că o rochiță nu mă face să mă simt ușuratică ci din contră, mă face să mă simt femeie. Mă simt elegantă și simt că atunci când soțul meu se uită la mine vede cu adevărat ceva frumos. O peroană feminină și frumoasă care se simte bine în pielea ei. Să îți arăți trupul nu este un păcat, este un mod de a spune „Sunt o femeie puternică, sigură pe mine și îmi place să arăt asta prin felul cum mă port și prin felul în care mă îmbrac.” Blow me.
Iar dacă tu crezi că Dumnezeul tău te iubește mai mult decăt pe mine doar pentru că dai foarte multă atenție la felul cum te îmbraci atunci ar cam fii cazul să realizezi că nici tu nu ești perfectă. Ești o persoană care judecă foarte mult, ceea ce e un păcat biblic din câte știu eu, o persoană ce încercă din răsputeri să bage pe gât altora credința sa, și o persoană care etichetează oamenii în funcție de felul în care se îmbracă. Iar dacă vezi asta iți spun sincer, mi-ar fi rușine să spun că sunt religioasă în locul tău.
Iar voi, oameni buni.. Dacă voi credeți că ce faceți voi e bine, și dacă vă simțiți bine făcând un lucru sau purtând anumite haine, atunci nu vă opriți. Orice ar spune femeia sau bărbatul care vă judecă.

Huăă! Sataniștilor!

Mă doare măseaua de mor.. Stau cu mâna pe masea iar cu celaltă îmi șterg lacrimile. Lacrimi care curg de vineri.. De când carnagiul de la Clubul Colectiv a omorât până la această oră treizeci și doi de oameni nevinovați. Și eu ce văd? Postări pe rețele de socializare despre sataniști, despre cât de tare o meritau, despre cum se țin ritualuri satanice între rockeri.
O să mă leg prima data de sataniști, pentru că aparent.. Asta sunt și eu, și mama și tata.. Da, părinții mei ascultă rock, cam.. de când se știu. Sunt oameni cu facultate, cu zeci de ani de muncă, bolnavi amândoi de cancer din cauza sistemului stresant și cu mâinile rupte de muncă. Ingineri pe un salariu nedemn de conoștințele care le posedă. Dar așchia nu sare departe de trunchi. Sunt încă studentă la Universitatea Dunărea de Jos, la facultatea de litere, vorbesc fluent engleză și momentan învăț greaca pentru că așa vreau eu, nu pentru că trebuie. Mă hrănesc cu informații luate de pe internet, History Chanel, Discovery și uneori chiar și cărți iar pentru amuzament și ca să mai câștig un pic de încredere în oameni mă uit la Animal Planet, unde necuvântătoarele sunt salvate și studiate de oameni mărinimoși. Dar tot o satanistă împuțită sunt. La fel ca și ceilalți mii de rockeri din România. Suntem niște sataniști care merită să moară pentru că nouă ne pasă! Plângem frații și surorile care au murit și care se zbat ca să mai vadă odată lumina zilei! Mărșăluim pe străzi pentru libertate și pentru dreptate! Donăm sânge.. Ținem doliu.. Plângem.. Plângem.. Simțim! Simțim.. Suntem niște sataniști împuțiti care simt durerea și care plâng. Voi ce faceți? Voi ăștia care ne stigmatizați pe noi, care ne scuipați pe stradă, care ne acuzați de moartea lor..? Ce faceți? Sunteți tari în vorbe, dar lași în același timp. Ne luați în nume de râs în loc dă fiți alături de noi ca să schimbăm ceva! În loc să ne susțineți, noi generația asta de idioți și retarzi, noi suntem viitorul țării.. Buni, răi cum suntem, noi suntem cei ce vor duce mai departe soarta acestei țări. În loc să ne îndrumați, să ne susțineți.. Voi vreți să ne cenzurați, să ne opriți.. De ce?.. Cumva pentru că putem face lucruri mărețe? Noi ăștia.. Generația de imbecili, noi putem să schimbăm ceva. Nu putem dărâma munții, muta apele sau opri ploaia.. Dar putem să dăm jos guvernul, să schimbăm constituția, să ne croim singuri un drum pavat cu vise. Vise pentru care luptăm! Și vom lupta. Revolta aceasta care o ținem în noi de atâția ani, va ieși la suprafață..
Iar despre cei ce „o meritau pentru că erau rockeri sataniști”, poate că chiar o meritau.. Poate că erau atât de păcătoși încât meritau să moară în chinui dacă așa spui tu.. Om fără de păcat ce ești. Om fără de păcat care nu ți-ai mișcat un deget! Om fără de păcat care te duci să te rogi în fiecare duminică la biserică și ții toate posturile, care te rogi în fiecare zi, care ajuți oamenii săraci și faci muncă voluntară, OM FĂRĂ DE PĂCAT CARE EȘTI TU!.. Om fără de păcat care îți perimiți să condamni oamenii la moarte.. Om fără de păcat care arunci cu pietre.. Ești cu desăvârșire un om fără păcate. Te felicit.
În timp ce am scris postarea asta, am ținut cinci ritualuri satanice, am sacrificat șapte oi și am ridicat două altare Satanei. Pentru că asta facem noi rockerii. Cu asta ne ocupăm timpul. Acum mă pregătesc și ma duc într-un club de imbecili unde se ascultă muzică satanică la maxim unde voi bea alcool și unde mă voi lăsa pradă dorințelor sexuale cu vreo șaptișpe bărbați. Pentru că asta facem noi rockerii. Păcat că mă doare măseaua prea tare să mă mișc de aici. Și păcat ca nu cunosc pe nimeni care să facă asta. Așa că voi merge să ascult niște Trooper pentru că îmi plac melodiile lor despre dragoste, istorie și motoare, sau niște Bucovina, alți rockeri împuțiți care cântă melodii satanice desăre istorie și frumusețile naturii.. Nu prea merge, nu..?
Nu pare puțin deplasat ceea ce spuneți voi oameni buni? Mă refer la voi cei peste patruzeci de ani, voi cei înțelepți.. Pentru că generația asta tânără nu are nici o vină că a fost crescută de ipocriți. Mă refer la voi cei care le spuneți copiilor voștri că suntem sataniști și că rockul este o muzică a iadului.. La voi cei ce ne faceți să părem niște oameni răi..
Nu de mult, cam în periodada în care am intrat la facultate, m-am împrietenit cu o fată care mi-a spus: „Nu credeam că ești așa de simpatică, pentru ca asculți rock.” și atunci mi-am dat seama că nu e vina ei.. E vina mea. E vina mea că nu ascund faptul că sunt diferită, că nu ascult și eu manele ca „oamenii normali”, că nu atrag atenția bărbaților folosindu-mă de felul în care arăt. Dar se pare că voi trăi cu această vină toată viața mea. Pentru că eu nu sunt ca și ceilalți.. Eu sunt eu, voi sunteți voi. Sunt o rockeriță jegoasă care se închină satanei.. Pentru că așa ma-ți numit voi. Voi oamenii fără de păcat.
Eu sunt cea care în loc de „merge și așa” spun „așa nu mai merge!” Sunt cea care va ieși în stradă, ca tu să stai acasă și să profiți de pe urma a ceea ce schimbăm noi. Sunt cea care alături de frații și surorile mele nu vom dormi până când vom știi că am schimbat ceva. Sunt cea de care ar trebui să vă fie teamă! Pentru că fac parte din generația ce va schimba ceva! Eu, tu cel ce citești asta, și mulți alții. De ce? „PENTRU CĂ AȘA NU MAI MERGE!”
Mergeți spre lumină, îngeri ai muzicii rock, eroi ce va-ți salvat frații și surorile! Moartea voastră nu a fost în zadar..
Huăă sataniștilor!

Moartea căprioarei secolului..

Și cum când scriu câte ceva nu mă mai opresc.. Mi-am adus aminte cât de terorizată am fost cu cele două mari evenimente ce au avut loc în ultimele cîteva luni. Moartea lui Ionuț, un băiețel de patru ani din comuna nu știu care, ce a fost atacat de câini maidanezi. Să mori tu? Oare sunt singura din lumea asta care nu a mai văzut / auzit de un câine care să îi sară la gât / cap, unde pana mea i-o fii sărit, decât dacă a fost antrenat sau dresat să facă așa ceva? Oricât de foame i-ar fii unui câine maidanez cu stomacul lipit de coloana vertebrală, cu oasele la vedere și cu botul în toate containerele de gunoi de pe o raza de cinci kilometrii, tot nu ar sării la capul unui copil de patru ani, că doar nu suntem în Tom & Jerry să aibă câinele o vedenie diaia cu oameni care se metamorfozează în shaorma cu detoate. Și până la urmă bunică-sa ce puii mei păzea? Ce bunică e aia care nu știe că nu trebuie să îți iei ochii de pe un copil că imediat dispare? Probabil avea ceva mai bun de făcut.. Stătea la o sămânță cu vecina de la parter, mai plescăia un covrig pe la măse-.. gingii, pardon, mai lua o dușcă din cafeluța de la tonomatul din spatele blocului, că doar ce pana mea, ăla mic e bibelou. Unde-l pui, acolo stă. Ar fii absurd să îmi dau eu cu părerea la ce ar fii putut copilul ăla să pățească cu adevărat, pentru că și asa, pe toată lumea o doare în gaura curului. ( Știți voi, orificiul acela mic din care iese ce mâncți voi câteodată, altădată ce ați mâncat la maasă. ) Așa că acum, hai să omorâm toți câinii, că doar ei sunt de vină că noi i-am abandonat și le-am dat cu șutul în cur ca să iasă să stea în frig. Puii mei, e normal să omori toți câinii când greșește unul, aparent, dar de ce să nu omorân toți oamenii cînd grșește unul? Așa nu vă convine.. Bineînțeles, că noi suntem niște animale cu rațiune, adică niște animale mai mari decât ele. Animalul omoară ca să se hrănească.. Omul din plăcere sau pentru putere, însă omul.. are voie! El are voie să facă orice. Chiar și să-și facă nuntă la televizor. Ăsta, este al doilea lucru ce m-a terorizat. Preamăreața nuntă a secolului. Victor Slav cu Bianca pulii mele.. Cine pisicii mei sunt ăștia? De ce le dă lumea așa mare importanță? Se cacă diamante și se pișă aur? Construiesc școli și renovează azile de bătrâni? Ajută oamenii săraci? Din contră. Sunt doar niște parașute mondene care se fac de câcat la televizor, în frunte cu anomalia aia, specia aia de Andreea Tonciu, care încă mai crede că România se află pe continentul Africa în Orientul Mijlociu din stânga.. Sunt doar persoane publice, cu o viață publică, și cu arfe ca la Hollywood. America are vedete? Uite aici vedete! Dive în toată splendoarea care cumpără magazinul de farduri din colțul supermarket-ului, se duc acasă, se bagă în patul lor din satin cu cristale și piele din puță de papagal, și adorm la lumina unei lumânări cu aromă de trandafiri. Numai oameni importanți roiesc în jurul nostru și ne dau nouă exemple de viață alături de oameni din categoria total opusă care cerșesc la colț de stradă pentru o coajă de pâine și se duc ”acasă”, se bagă sub un carton ud, și adorm la lumina unei lumânări. Iată oameni buni, cele două specii de animale din România, țara unde suntem mândrii că ne-am născut.

Ai parte, ai carte!

I'm not going back there. It hurts, and it burns down to my bone.

”Stai în pula mea să sting țigara..””De ce ești nervos?””Nu am bani să învăț..”

Da, o să ajungem să ne văităm că nu putem să ne plătim stud-.. Stai, deja o facem! De ce? Pentru că politicienii se ling în cur, și la fiecare limbă pe care și-o dau unul altuia simt gustul banilor pe care îi mănâncă din buzunarele noastre. A studenților, și a elevilor. Taxe peste taxe, și hârtii peste hârtii, numai bune de șters la cur. Învățământul universitar de stat ar trebui să fie gratis, că doar de asta ne căcăm pe noi doișpe ani în băncile școlii. Să luam o notă mare la bac ca să intrăm la buget. Și la ce bun? Ajungem să plătim alte taxe mai mici care adunate fac cât taxa pe care ar fii trebuit să o plătim dacă nu eram la buget.
Sunt unul din puținii studenți care a rămas în orașul natal care încă miroase a copilărie și bălegar. Încă mănânc mâncare făcută în casă, caldă, până îmi pocnesc mațele în mine. Dar ce pula mea făceam dacă eram într-un oraș străin, mult mai scump și mai fițos decât cel în care stau? Mă câcam pe mine de foame probabil.. Toată lumea vrea bani, toată lumea se vaită că nu are. Asta deoarece căcănarii care ne conduc sunt mai interesați de Roșia Pulli Montană pe care ar fii trebuit să o lase așa, nu să aducă canadieni să ne facă nouă locuri de muncă și să ne umple pământurile cu ceanura, apoi să exporteze șaizeci la sută din aurul nostru la ei acasă, unde o duc de o sută de ori mai bine decât noi. Iar deviez de la subiect și vomit cuvinte fără noimă, născute din frustrările mele personale.. Dar adevărul este că nu îmi convine să dau bani în stânga și în dreapta, știind că vor ajunge pe mâna unor lingăi obosiți care se vor câca pe noi iar și iar. Taxele cresc, mâncarea se scumpește, căldura pe timp de iarnă devine un lux pe care puțin și-l permit, și curând vom avea impozit pe centimetru cub de aer pe care îl respirăm. Asta dacă nu taie ăștia toți copacii până atunci și respirăm fix pula. Și sunt sigură că lor nu le pasă de ce căcat mănânc eu aici. Au trecut de perioada studenției, nu le mai trebuie lor carte.. După ei, potopul.
Dar unde ajung banii noștrii? Ce se întâmplă cu ei? Poate sunt eu mai proastă și nu mă uit unde trebuie, însă am avut ocazia să intru intr-un cămin studențesc și pe lângă putoarea de bere și duhoarea de țigări și irbă proastă, m-a lovit și cruntul adevăr. Cămin arată deplorabil. Camere mici și urât decorate, fără strictul necesar unui elev. Măcar un calculator sau un amărât de frigider în care să poate să își țină omul cutia cu fasole la conservă fabricată cand a devenit bunica femeie, și borcanul cu ciorbă pus la pachet de o mamă grijulie care habar nu are în ce condiții locuiește copilul ei. Măcar un calorifer care să își facă treaba, că mai degrabă dormi în zapadă. Ți se micșorează penisul numai când intrii de frig ce e. Acuma știm de ce iarna vedem mulți elevi cu muci în gură. Din cauza celor care ne conduc, nu din cauză că au petrecut noaptea precedentă în club. Și cui nu îi place ciorba asta de sentimente și frustrări, poate să îmi sugă o limbă mare în cur, ca să mă simt și eu odată la fel de importantă ca un prim-ministru sau măcar un Ponta.

Opinie şi cunoaştere : Problematica event-urilor de Facebook.

Suntem plini de opinii dar fără cunoaştere. Ne dăm cu părerea despre tot şi toate când de fapt nu avem nici cea mai vagă idee despre ce este vorba. Nu numai că ne dăm cu părerea, pentru că nu am nimic cu opiniile oamenilor. Îţi plac manelele? Crezi că Salam e cel mai tare? Nu pot să mă cac în gusturile tale, dar pot să mă cac în gura ta să iţi schimb gustul. Mintea oamenilor incearcă să rupă cenzura şi să cucerească necunoscutul. Însă opinia nu este decât un hibrid dintre cunoaştere şi necunoaştere.

Diferenţa dintre cei doi termeni este uriaşă. Cunoaşterea este obiectivă, nu se schimbă, adiă nu putem noi să schimbăm legea gravitaţiei, tot ce se duce în sus, coboară, la fel ca pula. La tinereţe în sus, iar odată cu vârsta cade. Este de asemenea riguroasă, adică nu putem schimba o lege fără suport veritabil, şi este verificată. Opinia este opusul. Subiectivă, schimbătoare, nu e riguroasă şi nu are nevoie de verificări.

De ce am dat acest titlu acestui post vomat la beţie? Simplu. Pe Facebook văd diferite event-uri care mai de care mai cu moţ. Dar am dat peste un event foarte împuţit şi de câcat! Este un event care susţine Catedrala Mântuirii Neamului, şi dedesupt opinia proprie şi personală asupra acestei idei a unui preot or something. 
“Intrucât o biserică ortodoxă este învelișul arhitectural al unui conținut spiritual, și anume comuniunea oamenilor credincioși cu Hristos - Capul Bisericii celei vii, "Același ieri, astăzi și in veci" (Evrei 13,8), fiecare biserică ortodoxă trebuie să exprime eternitatea în timp, deci în fiecare veac. Iar amprenta de veac se vede în ceea ce se aduce nou ca un reflex și ca o ofrandă a veacului respectiv, nu numai privitor la materialele construcției, ci și ca interpretare a spațiului sacru.”
Care puii mei e opinia voastră? Că o simplă construcţie arhitecturală va schimba neamul românesc şi o să îl mântuiască? Un câcat! Apreciez de o mie de ori o biserică veche în stil gothic decât o construcţie imensă plină pe dinafară dar goala pe dinăuntru. Cu cât e mai mare cu atât e mai bună? Îi bună o pulă. Cine se va duce să vadă catedrala asta? Nimeni. Oamenii preferă să plece în munţi să vadă biserici bătrâne cu istorie în spatele lor, şi cu anumită însemnătate. E doar o opinie, proastă! Asta e cunoaştere? Aveţi o teorie solidă care să dovedească că vor fii mai mulţi enoriaşi într-o biserică d-un kilometru în înălţime? E doar opinia unor oameni care vor să aibă cât mai mulţi bani în buzunarul lor, şi care nu au ce face cu fondurile europene. Până şi eu, o fată de nouăsprezece ani aş fii mai bună la conducerea unei tări decât nişte bărbaţi cu mai mult creier în pulă decât în cap. E doar o opinie, nu o luaţi în serios.

Şi de ce să faci un event pe Facebook pentru toată tevatura asta? Nu e de ajuns că e pe toate posturile T.V.? Să-mi bag pula, măcar Facebook-ul lăsaţi-l liber. Mai scutiţi-ne de cacaturi de genul. Mai bine faceţi un event în care să ne strângem toţi în faţa primăriei şi să împuşcăm toţi politicienii. Aţi avea mai multi membrii.

Acum mă duc să stau ca trista pe Facebook sau să mă joc cu motanul, încetând să mai caut event-uri de câcat pentru că ăsta a pus capac la toate. Decât să mergem la un event dinăsta mai bine faceţi o orgie sau masturbaţi-vă cu duşul în cur. E mai sănătos din punct de vedere mental. Hai, sarupt, ne vedem data viitoare.