Și cum când scriu câte ceva nu mă mai opresc.. Mi-am adus aminte cât de terorizată am fost cu cele două mari evenimente ce au avut loc în ultimele cîteva luni. Moartea lui Ionuț, un băiețel de patru ani din comuna nu știu care, ce a fost atacat de câini maidanezi. Să mori tu? Oare sunt singura din lumea asta care nu a mai văzut / auzit de un câine care să îi sară la gât / cap, unde pana mea i-o fii sărit, decât dacă a fost antrenat sau dresat să facă așa ceva? Oricât de foame i-ar fii unui câine maidanez cu stomacul lipit de coloana vertebrală, cu oasele la vedere și cu botul în toate containerele de gunoi de pe o raza de cinci kilometrii, tot nu ar sării la capul unui copil de patru ani, că doar nu suntem în Tom & Jerry să aibă câinele o vedenie diaia cu oameni care se metamorfozează în shaorma cu detoate. Și până la urmă bunică-sa ce puii mei păzea? Ce bunică e aia care nu știe că nu trebuie să îți iei ochii de pe un copil că imediat dispare? Probabil avea ceva mai bun de făcut.. Stătea la o sămânță cu vecina de la parter, mai plescăia un covrig pe la măse-.. gingii, pardon, mai lua o dușcă din cafeluța de la tonomatul din spatele blocului, că doar ce pana mea, ăla mic e bibelou. Unde-l pui, acolo stă. Ar fii absurd să îmi dau eu cu părerea la ce ar fii putut copilul ăla să pățească cu adevărat, pentru că și asa, pe toată lumea o doare în gaura curului. ( Știți voi, orificiul acela mic din care iese ce mâncți voi câteodată, altădată ce ați mâncat la maasă. ) Așa că acum, hai să omorâm toți câinii, că doar ei sunt de vină că noi i-am abandonat și le-am dat cu șutul în cur ca să iasă să stea în frig. Puii mei, e normal să omori toți câinii când greșește unul, aparent, dar de ce să nu omorân toți oamenii cînd grșește unul? Așa nu vă convine.. Bineînțeles, că noi suntem niște animale cu rațiune, adică niște animale mai mari decât ele. Animalul omoară ca să se hrănească.. Omul din plăcere sau pentru putere, însă omul.. are voie! El are voie să facă orice. Chiar și să-și facă nuntă la televizor. Ăsta, este al doilea lucru ce m-a terorizat. Preamăreața nuntă a secolului. Victor Slav cu Bianca pulii mele.. Cine pisicii mei sunt ăștia? De ce le dă lumea așa mare importanță? Se cacă diamante și se pișă aur? Construiesc școli și renovează azile de bătrâni? Ajută oamenii săraci? Din contră. Sunt doar niște parașute mondene care se fac de câcat la televizor, în frunte cu anomalia aia, specia aia de Andreea Tonciu, care încă mai crede că România se află pe continentul Africa în Orientul Mijlociu din stânga.. Sunt doar persoane publice, cu o viață publică, și cu arfe ca la Hollywood. America are vedete? Uite aici vedete! Dive în toată splendoarea care cumpără magazinul de farduri din colțul supermarket-ului, se duc acasă, se bagă în patul lor din satin cu cristale și piele din puță de papagal, și adorm la lumina unei lumânări cu aromă de trandafiri. Numai oameni importanți roiesc în jurul nostru și ne dau nouă exemple de viață alături de oameni din categoria total opusă care cerșesc la colț de stradă pentru o coajă de pâine și se duc ”acasă”, se bagă sub un carton ud, și adorm la lumina unei lumânări. Iată oameni buni, cele două specii de animale din România, țara unde suntem mândrii că ne-am născut.
No comments:
Post a Comment